Îmi amintesc cum, elev de liceu fiind - în urmă cu duăzeci de ani, alergam din chioşc în chioşc, la Arad, să prind "Revista de Istorie şi Teorie Literară". Veneau doar două bucăţi în oraş şi nu ajungeau întotdeauna la aceleaşi chioşcuri. Dar veneau şi, cu puţin noroc (şi multă alergătură), puteam spera să pun mîna pe unul. Astăzi citesc în revistele de cultură (sau aud la postul de radio ori la cel de televiziune, dedicate culturii) prezentări ale unor reviste (în general editate de diverse Institute) a căror tematică şi/ sau cuprins mă fac să mi le doresc. Numai că, din păcate, pentru cineva care locuieşte departe de Capitală (şi şi mai departe de anumite medii din Capitală) aceste publicaţii rămîn - vorba lui Eliade - mituri, vise şi mistere. Nu are rost să alerg pe la chioşcurile din oraşul în care stau; de mult nu mai primesc (aproape) nici o publicaţie de cultură. Universitatea la care lucrez e în criză cronică de fonduri (fapt ce vizează nu doar deplasările, ci şi achiziţiile Bibliotecii), iar CNCSIS-ul nu-şi poate debloca finanţele, aşa că - bugetar fiind (şi trăind din salariul de bază) - nu-mi pot permite să alerg în epicentrul ţării după fiecare revistă care mi se pare interesantă. Din fericire s-a mai inventat şi internetul: caut Institutul cu pricina (care nu-şi prezintă întodeauna - şi cu atît mai puţin actualizat - publicaţiile) în speranţa de-a găsi măcar un număr de telefon prin care să iau legătura cu vreun funcţionar căruia să-i explic că aş dori să cumpăr un exemplar al cutărei reviste. Mărturisesc că-ntotdeauna mă încearcă o emoţie de şcolar la gîndul că, cu asemenea problemă minoră, tulbur liniştea unor persoane foarte importante şi mereu ocupate. Dacă se-ntîmplă ca numărul de telefon să fie cel bun (ceea ce nu e întotdeauna cazul), cel mai adesea dau peste cîte o doamnă care, mirată de cererea mea, îmi explică sec că o astfel de problemă nu