Romania nu este doar "the land of choice", ci si un taram al artelor, malis bonisque artibus mixtus, un amestec destul de ciudat de justitie, mucegai, zoaie, politica si coruptie, tratate cu ignoranta si indiferenta.
Arte frumoase si mai putin frumoase, care sunt, mai mult sau mai putin, duse la nivelul perfectiunii: arta plastica, arta aplicata, arta dramatica, ars poetica, arta seductiei, dar si artes ingenuae - artes liberales, artes sordidae, bonnae artes, malae artes, arta razboiului si, poate cea mai des intalnita forma de arta printre romani, ars Pelasga.
Ars Pelasga inseamna, in traducere libera, arta vicleniei, insa as adapta-o un pic la vremurile in care traim si i-as spune arta prefacatoriei in grup. Trebuie sa dam Caesarului ce este al Caesarului si sa recunoastem ca, in acest domeniu, politicienii din spatiul carpato-danubiano-pontic exceleaza. Sa te prefaci in grup ca faci ceva este cu adevarat o arta de care nu orisicine este in stare.
Ars Pelasga
Sa te prefaci in grup inseamna sincronizare perfecta. Iar asta nu le iese, de multe ori, nici macar profesionistilor, de exemplu, patinatorilor, dupa ce executa, in pereche, un dublu axel si triplu tulup.
Poate ca, la prima vedere, ars Pelasga pare ceva usor, un fel de "calitati comune si defecte deloc rare". Insa ca sa stapanesti ars Pelasga trebuie sa nu ai scrupule, trebuie sa ai talent, suflet si chemare catre prefacatorie si ipocrizie, trebuie sa plangi in hohote la comanda si sa hahaiesti de parca maine ar fi sfarsitul lumii.
Trebuie intotdeauna sa ai un asa zis prieten, victima a unei boli inchipuite, caruia sa-i asterni la picioare o lacrima din coltul gurii si sa-i spui "draga", trebuie sa ai un intreg arsenal de arme de larga respiratie.
Trebuie sa iei micul dejun in genunchi atunci cand e musai, sa lasi urme ca melcu
