Când am auzit că Jean Paul Tucan a dat în judecată Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, m-am gândit că trebuie să fie o glumă. Eram convinsă că, sub nicio formă, motivul acţionării în instanţă nu ar putea fi revocarea sa din funcţia de director al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Constanţa.
Cu toate acestea, pot să admit că m-am înşelat amarnic. Jean Paul Tucan a cerut instanţei anularea deciziei prin care a fost revocat din funcţie. Însă pretenţiile merg chiar mai departe. Liberalul cere obligarea CNADNR la plata salariilor ce i s-ar fi cuvenit pentru perioada ulterioară revocării sale din funcţie, salariile fiind, bineînţeles „indexate, majorate şi actualizate", dar şi, culmea, reintegrarea sa pe funcţia de director. Poftim? Serios, am crezut că nu văd bine. Nu de alta, dar mi se pare absurd. În opinia mea (şi, cu siguranţă, în opinia multor specialişti), Jean Paul Tucan nu a strălucit niciodată ca director al DRDP. Iar când spun că „nu a strălucit", acesta este un eufemism pentru alte expresii, mult mai dure, care ar putea caracteriza evoluţia inconfundabilului Tucan la şefia regionalei de drumuri din Constanţa. Nu vreau să fiu rea, însă singurul moment în care Jean Paul Tucan a „strălucit" la conducerea DRDP Constanţa a fost cel în care, efectiv, a strălucit de bucurie că a reuşit să-i dea afară dintr-o instituţie publică pe colegii mei, confundând Direcţia de Drumuri cu moşia proprie. Însă asta este altă discuţie. Revenind la pretenţiile liberalului, studiind dosarul de la instanţă, am constatat cu uimire că acestea nu s-au oprit nici aici. Tupeul lui Tucan a mers atât de departe, încât chiar a solicitat despăgubiri materiale şi morale de la CNADNR, invocând un aşa-numit prejudiciu moral suferit în urma demiterii sale „intempestive". Ha! Daune? Fantastic cum tocmai acest om are tupeul să ceară daune, dacă ne a