Circa 3.500 de „tineri în floarea vârstei“ au fost trimişi din Basarabia să ajute la acoperirea reactorului explodat. Tinerii basarabeni care au evacuat reziduurile de la Staţia Atomo-Electrică (SAE) Cernobîl sunt numiţi dincolo de Prut „lichidatorii“. Pe 26 aprilie 1986, la ora 1.24, la cel mai nou reactor de la Cernobîl, Blocul 4, a avut loc o explozie în timpul executării unor teste. Opt mii de tone de reziduuri puternic radioactive au fost aruncate în aer. Vântul a purtat parte din ele spre Suedia, apoi le-a adus înapoi, deasupra Belarusului, Ucrainei, României, până jos, în Grecia.
Începând de a doua zi, în toată Rusia au fost mobilizaţi pompieri, piloţi şi soldaţi în rezervă, ca să stingă focul de la centrală şi să construiască sarcofagul care a izolat reactorul.
Printre aceşti bărbaţi sacrificaţi fără ca ei să ştie, s-au numărat şi circa 3.500 de tineri basarabeni. În pofida ordinului Moscovei, care spunea să fie mobilizaţi rezerviştii de peste 35 de ani, în Moldova au fost adunaţi tineri având în jur de 20 de ani. Majoritatea nu aveau încă urmaşi.
La 23 de ani după nenorocire, amintirile „lichidatorilor“ supravieţuitori ard precum „cazanul fumegând“ al Cernobîlului.
Incendiul cel mare
Alexandru Vasile, 45 de ani, este unul dintre „cernobîlenii“ care nu regretă c-au fost duşi să „lichideze“ „cazanul“ de la Blocul 4. „Noi ne-am făcut datoria, am îndeplinit o misiune. Gândiţi-vă că situaţia putea să fie şi mai gravă. Încă puţin a lipsit să avem o explozie clasică, din cea cu ciupercă şi cu tot“, explică bărbatul pensionat din motive medicale, la 35 de ani.
În momentul accidentului, Vasile era soldat în termen la unitatea din Cernigov, 60 de kilometri distanţă de Cernobîl. Mai avea doar câteva zile până să fie lăsat la vatră. Pe 27 aprilie, moldoveanul a văzut că elicopterele „
