Studenta in anul trei actorie, Diana Avramut ne-a dezvaluit particularitatile spatiului balcanic din piesa “O familie indoliata” de Branislav Nusic, in regia lui Radu Olareanu, care in aceasta seara va avea prima reprezentatie la Teatrul Studio, dupa premiera din 27 martie.
Reporter: Cum ai defini “O familie indoliata” ca personaj colectiv?
Diana Avramut: Emblema spectacolului este un copac, el reprezinta arborele genealogic si nu intamplator acest motiv apare in piesa. In spectacol, in anumite momente functioneaza un personaj colectiv, asemeni unui cor antic, unde fiecare personaj are momentele lui de individualitate.
Rep.: Care este rolul tau in acest “copac”?
D.A.: Este primul mugur care se formeaza dupa o iarna lunga si grea, dar si ultima frunza verde ramasa dupa anotimpul verii.
Rep.: Cum e sa fii latin intr-un spatiu balcanic?
D.A.: Si noi intr-o oarecare masura suntem balcanici, deoarece avem foarte multe lucruri in comun cu ei. Pentru mine, a fost o placerere ca ne-am putut exprima liber pe scena, sa spunem verde-n fata si aceasta agresivitate pe care am manifestat-o nu a fost suta la suta cum e la cei din balcani, cum sunt sarbii cu adevarat. Daca piesa ar fi fost jucata de sarbi, ar fi fost cu totul altceva, de exemplu cum e in filmul “Underground” al lui Kusturica, unde vedem niste sarbi pur sange. Noi am incercat sa ne apropiem de felul lor de a fi si cred ca am reusit. Nu cred ca vom reusi suta la suta, fiindca nu avem in sange aceasta libertate de exprimare cum o au ei.
Rep.: In aceasta familie indoliata, cat e sinceritate si cat dualism?
D.A.: Toate personajele piesei sunt sincere, chiar si in momentul cand jelesc, deoarece, cu cat fac acest lucru mai sincer, cu atat le este mult mai bine ascuns motivul lor adevarat pentru care se afla acolo. Conflictul incepe in momentul in care o crenguta din acel
