A fost odată o lume în care nopţile Bucureştiului respirau în alt ritm, în care timpul se strecura altfel pe străzile vechi şi se transforma în poveste, în care prietenia şi iubirea aveau un soi de sfinţenie ce nu se lăsa pângărită decât de tristeţe...
De tristeţea unui sfârşit de veac, de tristeţea unui capăt de istorie, de tristeţea sutelor de existenţe care se prăbuşesc una în alta, lăsând la iveală apusul... E lumea "Crailor de Curtea Veche" a lui Mateiu Caragiale. Pe care, ani mulţi mai târziu, un Crai din lumea noastră, aşa cum şi-l amintesc cei care au lucrat cu el, regizorul Mircea Veroiu, avea s-o transforme într-o poveste în imagini.
"Cu romanul «Craii de Curtea veche» m-am întâlnit prima dată când aveam vreo 19 ani", îşi aminteşte Marius Bodochi, interpretul din film al lui Cara - naratorul, un rol pe muchie de cuţit, mereu în poveste şi mereu în afara ei. "Mi-a plăcut foarte mult romanul şi l-am simţit foarte aproape de mine şi de felul ăsta romantic, uşor în acţiune, de a privi lumea, cu oarecare detaşare, de undeva dintr-un turn de fildeş. Coincidea cu starea mea de atunci, acum nu mai sunt aşa." Despre atmosfera de la filmări şi despre Mircea Veroiu îşi aminteşte în culori calde.
"Pe platoul de filmare am regăsit atmosfera pe care eu o gândeam sau o simţeam instinctiv, pentru că Mircea Veroiu era prin excelenţă un lord, un Crai de Curtea Veche, el nu era din lumea asta, era din altă lume, era dintr-o lume unde nu exista vulgaritate, unde oamenii erau într-adevăr intelectuali. Un domn în tot ce făcea, prin felul cum acţiona, cum îţi vorbea, prin felul cum se apropia de tine, un mare lord. Nu mai există oameni ca el. Reuşea să întreţină o atmosferă extraordinară la filmări, care, poate, privită din afară, părea uşor rigidă, dar nu era aşa, era de fapt un scut, nu oricine avea acces acolo... Era un om care, c