Nu e nimic mai neplacut decât sa stai la un suc la o terasa si sa fii agresat verbal de cersetori, care fie doresc sa îti vânda cine stie ce icoana, pix ori buchet de flori ofilit, fie îti cer imperativ bani cash, cu mâna întinsa, folosind acelasi cliseu verbal: „Domnu, ajuta-ma si pe mine cu un leu…”

Unii dintre noi îi privesc cu nepasare, stiind ca donatia nu va fi folosita pentru îmbunatatirea nivelului de trai al milogului, ci de cele mai multe ori va îngrosa contul celor care patroneaza „afacerea”. Una din care ies foarte multi bani, sumele strânse de fiecare cersetor dupa o luna de „munca” având destul de multe zerouri în coada. Altii însa, fie de rusine, fie sunt mai milosi si cu frica lui Dumnezeu, ori pur si simplu mai usor de impresionat, baga mâna în tacere în buzunar si pun banul în mâna întinsa în fata lor fara sa crâcneasca. Aceeasi mâna revine sistematic peste câteva zeci de minute si trece din nou pe la mesele populate de alti clienti…

Politia Comunitara a lansat la începutul saptamânii campania „Spune nu cersetoriei” si la Târgu-Mures. O initiativa mai mult decât laudabila, însa personal sunt circumspect ca va reusi sa schimbe ceva în mentalitatea colectiva sau în vietile nenorocitilor trimisi pe strada sa ceara de alti nenorociti, în adevaratul sens al cuvântului. Mecanismul e simplu: atâta timp cât se vor gasi persoane care sa trimita alte persoane sa stea cu mâna întinsa, se vor gasi si cetateni care sa puna banutii în mână.

E mult mai simplu si mai comod sa lipesti afise în statiile de autobuz sau sa împarti fluturasi la colt de strada decât sa urmaresti si sa prinzi capii retelelor mafiote care îi conduc pe cei care fac bani cersind. Atâta timp cât vom lupta împotriva cersetoriei doar cu manusi, distribuind pliante trecatorilor, umblând la efecte fara sa stârpim cauza, fenomenul cersetoriei va continua sa dainuie si sa prospe