Ultimele zile ale prierului, cum i se spune în popor lunii aprilie. De câteva săptămâni, românii o ţinuseră în sărbători. la 23 aprilie fuseseră Floriile, urmate de Joimăriţă (27 aprilie) şi mai era o zi până la Paşte.
În Sâmbăta mare, gospodinele pregăteau de zor mâncărurile tradiţionale (cozonac, pască, drob, borş şi friptură de miel). Oficial însă, pentru "oamenii muncii" exista o singură sărbătoare - 1 Mai muncitoresc!
SĂPTĂMÂNA MARE
Era săptămâna mare (sau "săptămâna neagră" pentru locuitorii din Bihor şi Maramureş), ultima a Postului Paştelui. Mulţi pregăteau de zor cozonaci, drob şi fripturi de miel. Gospodinele vopsiseră ouăle încă de joi.
Pe la sate, tinerilor li se va fi povestit atunci şi despre Joimăriţă, zmeoaica ce pedepsea fetele şi femeile leneşe la tors şi la dărăcit.
Se mai spunea în popor că Joimăriţa avea "gura cât grapa şi dinţii cât lopata" şi purta cu ea, tot timpul, instrumente de tortură (o găleată cu jăratic, un cleşte, un ciocan, un cuţit, un vătrai, un sac cu cenuşă). De Vinerea seacă (Vinerea Mare), mai spunea tradiţia, se ţinea post negru pentru "secarea" guşii şi bolilor de piele. Femeilor li se interzicea să lucreze, recomandându-se băi purificatoare pentru întâmpinarea Sâmbetei Învierii.
ECONOMII ŞI ÎNDEPLINIREA TERMENILOR, ÎN CINSTEA LUI "1 MAI"
În judeţul Timiş, întreprinderile au întâmpinat, după posibilităţi, ziua de 1 Mai. Unele raportau îndeplinirea în avans a cifrelor de producţie, altele se mândreau (doar) cu utilizarea unui consum redus de combustibil. De pildă, Întreprinderea de produse ceramice Jimbolia a folosit apa termală şi gazele, reintroducând în producţie energiile recuperate. Numai în perioada premergătoare zilei de 1 Mai, afirmau responsabilii întreprinderii bănăţene, se diminuase consumul de combustibil cu aproape 100 de tone. Fabrica "Arta T
