Aniversarea zilei de 1 Mai vine din America anului 1889, când Congresul Internaţionalei Socialiste a hotărât ca să se sărbătorească Ziua Internaţioanlă a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. În România, această zi a fost sărbătorită prima dată prin mişcarea socialistă din 1890 şi tot de atunci a început şi tradiţia micilor şi a berii, la iarbă verde.
ARMINDENUL
La 1 Mai, în credinaţa populară românească, se sărbătoreşte Armindenul, simbol al vegetaţiei care protejează recoltele şi animalele. I se mai spune şi "ziua pelinului" sau "ziua beţivilor". Semnifică începutul verii. Cu o zi înainte se aduce de la pădure o ramură verde, iar de 1 Mai se pune în faţa casei, unde se lasă până la seceriş, când se pune în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou.
În această zi se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porţilor şi ai caselor, pentru ca oamenii să fie protejaţi de spiritele malefice. În tradiţia populară, care nu are nici o lăgătură cu Ziua Muncii, în această zi se organizează petreceri la pădure cu lăutari, se frige miel, se bea pelin sau vin roşu pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli.
POVESTEA MICILOR
Se pare că micii au fost "descoperiţi" în Bucureşti la sfârşitul secolului al XIX-lea. Din presa vremii aflăm că într-o seară patronul unui restaurant a rămas fără maţe de cârnaţi şi atunci i-a venit ideea să pună pe grătar cârnaţii fără "înveliş" şi ceva mai mici. La tocătură a mai adăugat şi câteva condimente, precum piper, cimbru şi puţin bicarbonat.
Din acea seară, ei au devenit specialitatea localului şi au fost botezaţi "mititei". Cu toate că se pare ca au ceva influenţe turceşti şi sârbeşti, delicioşii "mititei" au devenit "vedete", iar personajele importante ale vremii i-au savurat cu plăcere în tavernele din zona Lipscani. De la descoperirea lor şi până astăzi micii sunt nelipsiţi de pe mas
