Ai o problema care nu-ti da pace si careia vrei sa-i gasesti o solutie? În fiecare joi, cotidianul Zi de zi va ofera posibilitatea de a intra în contact, prin intermediul adresei de mail redactia@zi-de-zi.ro cu Ramona Pop, psiholog în cadrul Organizatiei “Salvati Copiii”, licentiata în psihologie si psihopedagogie speciala (2004), cu experienta în consilierea copiilor abuzati fizic, emotional si sexual. În prezent, se specializeaza ca terapeut pentru familie si cuplu în cadrul scolii de terapie a Asociatiei de Psihoterapie a Familiei si Cuplului din Iasi.
Laura, 35 de ani, translator:
“În ultima perioada fiul meu de 11 ani este din ce în ce mai abatut si mai retras. Comportamentul sau e neobisnuit pentru ca desi îl cresc singura (fiind divortata de jumatate de an) nu i-am dat nici un motiv sa fie suparat. Care credeti ca sunt motivele pentru care e asa, o fi depresiv? Ce pot face pentru a-i schimba comportamentul?”
Ramona Pop, psiholog:
“Draga Laura, de la bun început as dori sa înlatur diagnosticul pe care TU deja îl atribui, si anume acela de depresie la copilul tau. Concluziile de acest gen se pot enunta doar în urma unor investigatii minutioase, cu instrumente de lucru specifice si de catre un specialist în neuropsihiatria copilului. Este adevarat ca de multe ori starile de tristete prelungite si aparent neobisnuite ale copiilor pot duce la adevarate episoade depresive la copil, asa ca îngrijorarea ta este îndreptatita. În cazul vostru trebuie sa luam în considerare faptul ca baietelul tau trece printr-o perioada importanta de tranzitie din punct de vedere al dezvoltarii psiho-fizice, la care niciunui preadolescent nu îi este usor sa se acomodeze. Astfel, din start vârsta poate fi numita critica chiar si pentru un copil care are alaturi ambii parinti, cu atât mai mult pentru unul care trebuie sa se adapteze si unei noi structuri familiale