Profetul Ieremia, celebrat de Biserică la 1 Mai, a intrat în onomastica românilor din secolul al XV-lea. Marele prooroc care a vestit robia poporului iudeu de către babilonieni a vestit şi naşterea din Fecioara lui Mesia.
Unii cercetători slavişti au emis în secolul al XIX-lea ideea că numele de Arminden s-ar trage de la numele Sfântului Ieremia, celebrat la 1 Mai. Este adevărat că ziua Proorocului Ieremia a fost plasată de Biserică peste vechea sărbătoare păgână a pomului vieţii, dar Arminden nu are legătură cu slavonescul "Iereniimu dini", adică Ziua Sfântului Ieremia.
Mai ales că numele Ieremia a apărut în onomastica românească abia în anul 1495, pe când pomul de Arminden era celebrat încă de pe vremea dacilor. "Această consideraţie nereuşită, de factură livrescă, a fost de altfel sancţionată spiritual de popor, care a produs ironic zicala: «A nimerit-o ca Ieremia cu oiştean gard»", remarca scriitorul Gheorghe Brătescu.
CĂTRE EL A FOST CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Cine a fost însă Profetul Ieremia? Ne spune chiar el, în cartea sa din Vechiul Testament. "... Ieremia, fiul lui Hilchia, dintre preoţii de la Anatot, din pământul lui Veniamin, către care a fost cuvântul Domnului, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în anul al treisprezecelea al domniei acestuia, precum şi în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea din anul al unsprezecelea al lui Sedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, adică până la robirea Ierusalimului" (Ieremia I, 1-3).
Cu alte cuvinte, Sfântul Profet Ieremia a trăit în jurul anului 600 î.d.Hr., când evreii au fost luaţi în robia babilonică sau persană de către împăratul Nabucodonosor. Numele său înseamnă "Iahve înalţă", era preot, iar profeţia sa a fost trecută în scris de Sfântul profet Baruh ("cel binecuvântat").
Alături de Isa
