La cel mai recent concert sustinut de cvartetul Belcea in cadrul celui de al treilea an de rezidenta a prestigioasei formatii la Ateneul Român, in organizarea Institutului Cultural Român, publicul a umplut din nou sala. E adevarat ca de acesta data parca mai greu, ultimele persoane ocupându-si locurile abia spre sfârsitul primei lucrari din program. Dar nu conteaza, pentru ca si de aceasta data vraja s-a produs. Cu un demaraj parca mai lent, atentia publicului a fost inclusa in lumea de lumini, culori si sentimente a primei lucrari, Cvartetul op. 50 infa diez minor de Haydn. Cu un limbaj corporal amplu, avântat si pe deplin sustinut de binecunoscuta ardenta a interpretarii, Corina Belcea-Fischer la vioara I, Laura Samuel la vioara a II-a, Krzysztof Chorzelski la viola si Antoine Lederlin la violoncel au dat din primele secunde publicului vestea cea buna a apartenentei in continuare la zona marii performante. Inconjurati de atâtea aberante devieri de la logica bunului simt, inclusiv in climatul cultural de care suntem inconjurati, chiar si cvartetul Belcea ar fi putut – ca printr-o „neagra" minune – sa nu mai fie ce stiam ca este.
Fie ca a fost vorba despre Haydn, Britten sau Beethoven, cei patru muzicieni au reusit sa ne includa pe toti cei prezenti pentru aproape doua ore intr-un discurs dominat de argumente venite din zona inalta a spiritualitatii.
Cautarea. Aceasta este marea bucurie si adevarata provocare. Alaturi de ei, capata sens efortul de a gasi sunetul potrivit, fie ca este vorba despre sunetul unei epoci, al unui stil, al unui anumit autor sau chiar al unei anume lucrari. Parcurgerea drumului devine astfel mai captivanta chiar decât destinatia. Perfectiunea ramâne astfel o fata morgana, iar relatia dintre muzicieni si public este marcata de un sentiment omenesc, viu si actual. Cvartetul Belcea continua sa nu dea sentinte, ci doar
