Constantin Cârlugea (57 de ani) locuieşte de ani buni singur în aşezarea aflată la 32 de kilometri de Craiova. Doar oile, caprele şi caii mai bătătoresc pământul. Nu găseşti nici ţipenie de om decât în zilele însorite, când un păstor îşi scoate mioarele pe câmp. CLICK pentru FOTOGALERIE. Două case, un bărbat, o turmă de oi şi trei vite: atât a rămas din satul care, în urmă cu 50 de ani, număra o mie de familii.
Ca să străbaţi drumul spre Cruci, e nevoie de o maşină rezistentă la gropi, roţi de rezervă, dar şi de multă răbdare.
Doljenii din satele apropiate, precum Negoeşti sau Goeşti, au auzit că, în mijlocul pădurilor, se ascund două gospodării. Nimeni însă nu poate oferi detalii exacte cu privire la traseul care trebuie urmat către destinaţie.
„Puţini străbat cărarea spre Cruci!“
Constantin se strecoară printre zidurile bisericii părăsite
„Să nu mergi pe deal, că acolo rămâi îngropat. Eu am încercat odată să plec cu TIR-ul, dar m-am împotmolit în nămol. Mai bine vă întoarceţi, puţini străbat fără probleme cărarea spre Cruci”, spune Ilie Sârbu, din Goeşti.
Cărarea dintre Melineşti şi Cruci este lungă şi anevoioasă, printre dealuri, prin mijlocul pădurilor. Muncitorii ieşiţi pe câmp, la muncă, spun că mai bine te întoci din drum decât să încerci să găseşti satul rămas fără locuitori.
Ruinele unei biserici sunt printre puţinele semne care amintesc de locul unde odinioară vieţuiau o mie de oameni. Oltenii din apropiere ştiu însă că lăcaşul sfânt are puteri tămăduitoare şi că români din toată ţara vin, de Înălţare, ca să aprindă o lumânare aici.
Un cioban a sfinţit locul
Gospodăria lui Constantin, loc de popas pentru turişti rătăciţi
Singurul localnic, Constantin Cârlugea, stă rezemat de crucile din lemn, care împrejmuies
