Ti-e si scirba cind vezi cum, de exemplu, taman respectarea drepturilor omului (incalcate grosolan de militienii lui Voronin), una din valorile constitutive ale Occidentului, este pusa pe taraba de UE de dragul unor interese privind relatiile cu Rusia. Initial, am am vrut sa scriu pentru azi despre „Ziua muncii", anume despre amintirile mele cu sarbatorirea „Zilei internationale a muncitorilor" din perioada comunismului. Despre cum, in anii 1960-1970, la Apoldu de Sus, tot satul, cu mic cu mare, iesea la iarba verde intr-o poiana sub padurile Marginimii, unde oamenii se grupau pe familii, cercuri de prieteni si generatii, se facea gratar, bufetul din sat oferea bere, mici, crenvursti de la Scandia; despre cum apoi, la Amnas, pina-n 1990, fanfara satului se urca de dimineata la un par batrin de pe dealul nordic, de unde poti cuprinde din privire toata localitatea, ca sa cinte „Der Mai ist gekommen/Die Bäume schlagen aus/Da bleibe, wer Lust hat/ Mit Sorgen zu Haus" (Venit-a luna mai/ Copacii inverzesc/ Ramina cin'are chef/ Cu grijile-i acas'), ca apoi sa coboare in sat si sa porneasca intr-un pelerinaj din gospodarie in gospodarie, sa cinte in fata curtii cite-o melodie-doua, iar a treia putea fi, la o adica, o comanda speciala a gospodarului care-i servea pe muzicanti obligatoriu cu un pahar de vin. Beau ei ce beau (unii ajungeau sa se clatine serios cu cit avansau in sat...), iar ce raminea era turnat intr-o damigeana mare si baut a doua zi, cind membrii fanfarei faceau ei intre ei un chef... Sau despre cum n-am fost „prins" niciodata in vreo manifestare oficiala de 1 mai, nici macar atunci cind eram licean la Sibiu ori student la Iasi, raminind sa cunosc defilarile tipice „epocii de aur" exclusiv de la televizor! Dar citind articolul „Revolta de la Chisinau, vinduta pentru un miliard de euro" (aparut chiar de 1 mai in Romania libera), parca amintirile mele nu-si mai