Ionel Dănciulescu şi Emilian Dolha au rezolvat unul dintre meciurile cele mai importante ale finalului de campionat. Victoria pe care Dinamo a obţinut-o în faţa celor de la CFR Cluj poartă girul acestor două semnături de caracter.
Primul a găsit execuţia personală care a făcut diferenţa pe tabela de marcaj. Cel de-al doilea a pus un lacăt aproape miraculos pe poarta dinamoviştilor. Bravo lor! Îi apreciez cu atât mai mult pe cei doi cu cât este evident că ei nu fac parte din grupul jucătorilor lustruiţi de răsfăţul şefilor. Poate că şi piloşii ar fi defilat ţanţoşi dacă meciul Dinamo - CFR din această ediţie de campionat ar fi fost unul de protocol, aşa cum a fost cel din campionatul trecut.
Dar de această dată s-a jucat pe bune, a fost un meci al disputei aprige, iar la greu diferenţa o fac numai valorile autentice. Meciul Dinamo - CFR Cluj a fost marcat şi de ineditul tratament aplicat pandemiei din arbitrajul autohton. Gripa porcină a fluieraşilor a decimat efectivele prin internările de la Piteşti, dar şi prin carantina unor suspendări drastice. Vaccinul a fost importat din Israel. La meciul de sâmbătă au oficiat israelianul numărul 1, numărul 2 şi numărul 3.
La strigarea catalogului nu au mai fost folosite nume proprii. A fost de bine. Consumatorii de drept comun ai spectacolului fotbalistic au înghiţit fără probleme produsul, reziduurile fiind nesemnificative. În absenţa suspiciunilor folclorice, faptul că numărul 1 nu a acordat un penalty pentru dinamovişti şi altul pentru CFR nu a generat scenarii ale fraudei. Au fost greşeli în echilibru, după cum în echilibru s-au situat şi comentariile de după meci.
Atitudinea neutră a dinamoviştilor neapretaţi de putere nu a funcţionat ca model şi pentru fotolnicii de la oficială. Cristi Borcea nu putea rămâne nevorbit şi, în consecinţă, a perpelit microfoanele cu vigoar
