În Germania, falimentul iminent al unei mari bănci, Hypo-Real-Estate, considerată relevantă pentru întregul sistem, urmează să fie evitat prin eventuala naţionalizare a unui întreg pachet de acţiuni. Guvernul de la Berlin, condus, nota bene, de un cancelar creştin-democrat, nu de un comunist sau de un social-democrat, a adoptat recent o lege în acest sens. Ca şi cum recursul la naţionalizări n-ar fi relevant pentru sistemul economiei de piaţă. Ca şi cum exproprierea, un instrument prin excelenţă marxist-leninist şi colectivist, n-ar zgudui din temelii încrederea generală în statul de drept liberal. Ca şi cum nu i-ar răpi, odată cu dreptul sacrosanct la proprietate, aerul, fără de care acest stat al prosperităţii generale s-ar sufoca.

În mod vădit, recesiunea i-a smintit pe mulţi în Vestul Europei. Afectaţi nu sunt doar liderii politici, oameni care dau mai nou din colţ în colţ în căutare de soluţii apte să frâneze consecinţele contracţiei economice şi, ca atare, să le permită rămânerea în funcţii. O stafie, proaspăt scoasă de la naftalina resentimentelor antidemocratice, şi-a reluat umbletul prin Europa. Sub loviturile succesive ale celei mai ample crize financiare şi economice din ultimii 80 de ani, liberalismul şi economia de piaţă se resimt. Ambele au redevenit ţintele predilecte ale unor gânditori de buzunar, care se visează în ipostaze leniniste, învestiţi de „dezmoşteniţii soartei“ în funcţia de lideri spirituali ai maselor revoltate.

În Germania, de pildă, toată suflarea politică de stânga, în frunte cu liderul sindical Michael Sommer şi cu Gesinne Schwan, candidata stângii la preşedinţia Republicii Federale, invocă mai nou spectrul tulburărilor sociale. Tulburări pe care, în siajul recesiunii, ar ameninţa să le işte amplificarea la 5 sau 6 milioane a numărului şomerilor germani.

În România, unii contestatari teribilişti torpilează în scrie