Spre sfarsitul anilor 2000, in perioada in care lucram ca ministru la Varsovia, citeam zilnic numeroase analize si comentarii al caror mesaj era predominant eurosceptic. Neincrederea in structurile europene era la fel de mare precum cea avuta odinioara de societatea poloneza in structurile CAER-ului, de unde si asociatiile frecvente despre cele doua organisme, vehiculate atunci in Polonia prin butada: ieri Moscova - azi Bruxellesul.

Raportul guvernamental de peste 500 de pagini, pregatit de specialistii polonezi si dat recent publicitatii, cu privire la situatia economica, sociala si politica a tarii la cinci ani de la aderarea Poloniei, la 1 mai 2004, in Uniunea Europeana este entuziasmant. Este unanima aprecierea - de la vladica la opinca - ca scenariile negative de odinioara nu s-au adeverit.

Presedintele Lech Kaczynski a subliniat ca ziua de 1 mai este una dintre cele mai importante date din istoria Poloniei, tocmai prin aderarea la Uniunea Europeana. Rar mi-a fost dat sa aud o asemenea apreciere pe Vistula. In numele compatriotilor sai a multumit predecesorilor sai in functia de sefi ai statului, dar si fostilor sefi de guverne pentru eforturile depuse pentru realizarea vointei politice de la 1 mai 2004. Seful statului polonez a mai apreciat ca Uniunea s-a dovedit a fi „o sursa importanta pentru dezvoltarea economica a tarii si a deschis pietele ei pentru produsele poloneze" - iar polonezii, ca societate, s-au descurcat foarte bine datorita harniciei si capacitatii manageriale si de adaptare rapida la noile conditii.

La prezentarea raportului, ministrul pentru probleme europene Mikolaj Dowgielewicz a apreciat ca anii

2004-2009 au fost perioada cu cea mai mare mobilitate a polonezilor, perioada in care cca 2,3 milioane de polonezi au lucrat in strainatate. Nu s-a confirmat ipoteza ca agricultura poloneza nu va face fata concurentei vest-e