Spectacolul de scurta durata regizat de comunisti, in prima sedinta a noului Legislativ de la Chisinau, a oferit nu numai dovada eficientei “parlamentarismului” in varianta sa moldoveneasca, ci si ocazia unor concluzii.

Singurul vorbitor, decanul de varsta al noului Parlament si presedinte al sedintei, comunistul Ivan Calin, a lansat o propunere de conciliere care, oricat de paradoxal ar parea, e totuna cu refuzul oricarui compromis si reprezinta, de fapt, un ultimatum. Refuzul de a-l accepta echivaleaza cu o condamnare, sub acuzatia de antistatalism.

In ecuatia pe care a formulat-o Ivan Calin in discursul sau inaugural, cel mai batran comunist a pus la baza cateva consideratii, cu titlu de postulat, menite sa puna opozitia de la Chisinau intr-o situatie fara scapare. Violentele din 7 aprilie, a spus Calin, au fost organizate de “forte interne si externe ostile statalitatii Republicii Moldova”, iar alegeri anticipate, a zis-o tot el, pot dori in actuala situatie economica doar “fortele care au luat cale opozitiei fata de statul Republica Moldova”.

Rezulta ca opozitia, invinuita fara dret de apel in toate mesajele publice ale oficialitatilor comuniste ca a organizat protestele din 6-7 aprilie si care pe de asupra nu-si ascunde nici intentia de a provoca anticipatele, se face dublu vinovata de antistatilism. Pentru a se absolvi de acest imaginar pacat, opozitia de la Chisinau ar trebui fie sa capituleze neconditionat, participand alaturi de cel mai vajnic aparator al statalitatiii moldovenesti - Partidul Comunistilor - la alegerea noului presedinte al Republicii Moldova, fie sa suporte consecintele.

Cele trei partide - Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal si Alianta Moldova Noastra - ar putea fi, de exemplu, scoase cu usurinta in afara campului legal, in temeiul Legii cu privire la combaterea extremismului adoptata ac