Saptamana trecuta, la Banca Nationala, in cadrul manifestarilor dedicate implinirii venerabilei varste de 129 de ani a celei dintai institutii financiare a tarii, una dintre dezbateri a fost dedicata calendarului trecerii la euro. S-a vorbit cu deosebire despre doua programe legate strans unul de altul. Un program de aderare la Uniunea Europeana, cu desfasurare intre 1 ianuarie 2000 si 31 decembrie 2007, infaptuit in totalitate. Si un alt program, in curs de desfasurare, cu o durata de 7-8 ani, ce a intrat in derulare la 1 ianuarie 2007.

In cadrul dezbaterilor, la care au participat experti ai BNR, bancheri, profesori, cercetatori, s-a subliniat ca ar fi o eroare sa fortam intrarea in zona euro inainte ca Romania sa indeplineasca toate cele cinci criterii de convergenta nominala stabilite la Maastricht. Le reamintesc. Primul criteriu are in vedere rata medie a inflatiei, analizata pe o perioada de un an inaintea momentului examinarii. Ea nu poate sa depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media ratelor din cele mai performante trei tari din Uniunea Europeana. Al doilea criteriu se refera la rata dobanzii pe termen lung. Aceasta rata, masurata pe ultimele 12 luni inaintea examinarii, nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratelor dobanzilor pe termen lung din cele mai performante trei state membre ale Uniunii Europene in ceea ce priveste stabilitatea preturilor. Cel de-al treilea criteriu ia in calcul stabilitatea pietei valutare. Practic, cursul de schimb al monedei nationale fata de euro trebuie sa se incadreze in intervalul de fluctuatie al ERM II (+/-15%) fara tensiuni majore pentru o perioada de doi ani inaintea momentului examinarii. Al patrulea criteriu: sustenabilitatea pozitiei fiscale. In speta, e vorba de deficitul bugetar, care nu poate sa depaseasca 3% din PIB in anul anterior examinarii; daca aceasta valoare