Am aterizat la Budapesta în seara zilei de miercuri, 22 aprilie, venind de la Los Angeles. Luasem avionul transatlantic, venind direct de la unul dintre cursurile mele; aşa se potrivise programul. Cu toate acestea, cînd am ajuns la destinaţie nu simţeam nici o urmă de oboseală. Era ora amurgului la Budapesta, dar mie mi se părea a fi o dimineaţă prelungită, cu lumină roşietică. Am fost întîmpinat de editorul romanului meu, dl K˝orössi P. József, care adusese un exemplar al ediţiei maghiare a cărţii intitulate în română Venea din timpul diez. Aveam să aflu mai tîrziu că lucrarea, proaspat apărută şi mirosind a cerneală, se afla deja în librării. Cartea se afla deja la standul cu care România participa la Festivalul Internaţional de Carte de la Budapesta, în calitate de invitat special, dar şi la standul Editurii Noran, care a publicat-o. Ştiam de acum aproape doi ani cît de mult îşi dorea dl K˝orössi ca România să fie, într-o bună zi, invitatul Festivalului Cărţii şi vedeam că acum visul s-a împlinit. În fapt, comunicatul ICR Budapesta (dat publicităţii acum cîteva zile) a subliniat rolul important pe care dl K˝orössi l-a avut la invitarea României la acest important eveniment cultural european. Pentru acest moment, dl K˝orössi a pregătit, ca editor, între altele, şi una dintre cele mai impresionante antologii de proză scurtă românească pe care eu le cunosc, un volum de peste 700 de pagini, de la I.L. Caragiale pînă în zilele noastre. Cît despre volumul Venea din timpul diez, deşi proaspăt apărut, acesta ajunsese deja la critici (primul comentariu a apărut în élet és irodalom pe 24 aprilie, alături de comentarii în care se discutau, între altele, şi cărţile lui Norman Manea, Florina Ilis şi Filip Florian). A avut loc o adevărată furtună informaţională pentru care sînt profund recunoscător spaţiului cultural maghiar: literatura română a fost primită în Ungaria