A venit şi momentul îndelung aşteptat de întreaga suflare românească, de a auzi muzica minune ce va atrage rapid turiştii în România, precum se reped al-binele la teii în floare. A venit şi a şi trecut momentul – au fost chiar mai multe – cînd politicieni cu morgă şi ştaif s-au dat în stamba distracţiilor de Ziua Internaţională a Muncii, 1 Mai. A venit momentul să nu ne mai ascundem după degetul declaraţiilor pompos-siropoase şi să spunem de-a dreptul ceea ce se vede cu ochiul liber. Dacă e criză, iar situaţia mondială şi naţională „e nasoală rău…“, cum declara un simpatic lider sindical mai „naşpa“ din învăţămînt, atunci şi deciziile guvernamentale şi comportamentul clasei politice româneşti ar trebui să sune precum Bolero-ul lui Ravel, la unison. Din păcate, nu se întîmplă aşa. Ministerul Turismului din România de azi, devenit un fel de Minister al Propagandei al lui Goebbels de pe vremea lui Hitler, toacă bani publici cu nemiluita, fără nici o noimă. Să nu ne facem iluzii că toate materialele promoţionale, cîntate sau scrise, pictate sau oferite pe de-a moaca, vor avea vreun rezultat şi vor produce efecte în afara ţării. Sînt bani – mulţi! – aruncaţi în vînt şi rămînem doar cu sentimentul jenant că distracţia asta impusă cu anasîna de actualul preşedinte şi actualul Guvern sînt doar o formă, nici măcar voalat-mascată, de propagandă electorală pentru confruntările din acest an. Nu doar ministerele Turismului şi cel al Tineretului – alt minister inutil, după opinia noastră –, ci şi autorităţile locale au aruncat bani aiurea pe potemkiniade oferite actualei neonomenclaturi politice capitaliste. Dacă e criză şi sîntem obligaţi să facem economii, să strîngem cu toţii cureaua – sînt destui şi dintre cei care poartă bretele din pricina adipozităţilor excesive –, atunci ar fi trebuit să avem parte de o reală şi responsabilă solidarizare în faţa răului. Nu să aştept