Echipa ieseana de volei feminin nu poate rivni la participarea europeana cu un lot subtire numeric si finantare moderata. Chiar daca ne chinuie intrebarile legate de incertitudinile fotbalului intern (retrogradeaza Poli? nu retrogradeaza?), ne intoarcem fata asupra unei echipe-simbol a sportului iesean, Penicilina Iasi. Daca facem abstractie de popice (sport individual, la urma urmei, chiar daca se mai joaca si pe echipe), formatia feminina de volei a Iasului este singura care a adus titlul national la Iasi. Lucrul acesta s-a intimplat demult, in doua rinduri, cu vreo trei decenii in urma, dar putinii suporteri care mai sint legati de aceasta echipa jinduiesc de ani si ani, la intoarcerea "zapezilor de altadata". Pina una-alta, Penicilina de astazi a ratat in extremis reinnoirea contractului cu Europa si aceiasi putini fani se intreaba daca a vrut sa se incurce cu Cupa Challenge sau nu. Este limpede ca apa, vorba francezului, ca Penicilina a vrut, fiindca altfel pierdea lejer cu 0-3 primele doua manse ale confruntarii cu Unic Piatra Neamt si nu se mai omora pret de 14 seturi care de care mai dramatice. Mai mult, daca translam destinul Penicilinei pe parcursul intregului campionat, observam ca s-a schimbat ceva esential in obiectivele echipei iesene. Echipa de volei feminin are, de ani si ani de zile, un patron credincios, de la care i se trage si numele. Numai ca in vremurile de aur ale Penicilinei, problema titlului si a reprezentarii europene se rezolvau mult mai simplu: o vizita pe la Consiliul Sindicatelor, un telefon dat la prim-secretarul de judet (a carui fiica era titulara la Penicilina, chiar daca nu era printre cele mai valoroase) si conditiile de performanta erau indeplinite. Anii au trecut, structurile s-au schimbat, "Fabrica de Penicilina" a devenit SC Antibiotice SA, o societate cu capital majoritar de stat, societate care a ramas una dintre constantele