Mircea Cărtărescu: "Peste mai puţin de o lună ne ducem din nou la vot, că n-am mai fost de mult."
De data asta, ne revine plăcuta misiune de a-i alege pe eurodeputaţi, cei care ne vor reprezenta în Parlamentul European. Din aproape trei sute, câţi au prezentat pe liste cele opt partide care au candidaţi, vom alege treizeci şi trei, în funcţie de procentajul fiecărui partid. Sunt şi doi candidaţi independenţi, aşa că, dacă nu ne plac partidele, tot avem de unde alege. Cei aleşi ne vor deranja mai puţin în următorii cinci ani, când nu prea o să-i mai vedem la faţă, dar, teoretic, cel puţin, vor fi oameni importanţi la nivel mai înalt.
Fireşte, spre bucuria satrapilor locali, pentru care Europa e ceva vag şi ceţos, pe când adevărata bătaie a peştelui e aici, în pitoreasca noastră lume politică. Mai scapă oamenii de concurenţă. E într-adevăr comic de greu să spui dacă trimiterea unui deputat în Parlamentul European e o promovare sau o retrogradare. Depinde cum vezi lucrurile. Dacă ne uităm pe liste, spre depărtata Europă se-ndreaptă două categorii de politicieni: oameni mai spălaţi, care nu-şi mânjesc cu plăcere mâinile în bălăcăreala generală de la noi, şi oameni obscuri sau trecuţi pe linie moartă, oricum fără şanse în lupta politică naţională. Păi, să-i numărăm, coane Fănică!
De la PDL se remarcă, în şirul lung de anonimi care fac, de fapt, grosul tuturor listelor - încât te-ntrebi: oare tot organismul european o fi făcut din astfel de Stan Păpuşă de toate naţiile? -, câteva nume cunoscute: Stolojan cel nelipsit de nicăieri, deşi te-ntrebi de ce, Monica Macovei, fostul excelent ministru al justiţiei, precum şi doi cunoscuţi ai mei (ca să vedeţi ce m-am ajuns), Traian Ungureanu şi Cristian Preda, analişti şi jurnalişti apropiaţi preşedintelui Băsescu. Ei au cele mai mari şanse, cred eu, să se aleagă de la PDL. E bine, e rău? Dumneav
