Nu stiu daca blogurile ocupa, pe zi ce trece, mai mult "spatiu", nu stiu ce spatiu ocupa, nu stiu cati citesc blogurile, de ce le citesc, cei ce scriu si le au de ce scriu si le au, dar, cu siguranta, fenomenul e interesant si merita atentie.
Oamenii se pun la calculator si scriu! Scriu despre ei, scriu despre altii, comenteaza stiri, carti, articole, emisiuni, intamplari, arta, istorie, geografie, demagogie, politica… ce sa mai, a dat strechea in spatiul imaginativ al omenirii! Ca romanul s-a nascut poet si ca nu e om sa nu fi scris o poezie nu mai e valabil aici, pentru ca blogurile ne vin de la americani, iar americanul nu e roman nascut poet, dar, om fiind, are obligatia creativa de-a fi scris minimum o poezie in viata sa, drept urmare, a inventat un blog, a pus-o pe blog (s-o vada si altii), iar a doua zi s-a trezit cu obligatia civica de-a mai scrie si alte poezii! Asemeni sarmanului Oedip, gasesc ca totul e bine!
Am tot intrat, astazi, pe bloguri, in intentia precisa de-a scrie despre unul. Sunt unii misogini care pretind ca le-ar trebui o suta de femei, stranse laolalta in una singura, care sa-i multumeasca! Faptul ca am intrat pe mai multe bloguri m-a zapacit definitiv! Am gasit, pe acolo, aceleasi pacate pe care le identific si la mine. Nevoia de a avea spatiu pentru mine, pentru desfasurarea coordonatelor mele, cotiturile prielnice vanitatilor mele, necesitatea de a insemna ceva, de a spune ceva (daca se poate, evident, memorabil si neaparat memorabil), nevoia nu de a exprima, ci de a ma exprima. Lucru care nu poate sa nu iste sentimentul sau perceptia pauperului! Intr-un fel, blogurile pot fi asemuite cu genurile epistolar si jurnal. Naratorii scriu, uneori cu lux de amanunte, alteori cu umor, despre ceea ce traiesc, observa, citesc, condamna etc. E lesne de inteles, asadar, de ce blogurile vedetelor sunt mult mai de interes, de
