O carte poştală editată de Sfetea la Bucureşti, probabil in teribilele ultime luni ale anului 1916, reproduce o caricatură publicată in foarte populara revistă ilustrată londoneză „Punch" din 16 octombrie 1916, care conţine intreg momentul de glorie al regelui Ferdinand, cel care i-a asigurat definitiv simpatia şi recunoştiinţa românilor:

Kaiserul german Wilhelm al II-lea il ameninţa furios pe regele român Ferdinand, ce abordeaza o atitudine vădit marţială, cu sabia la picior (de altfel contrară adevăratului său profil caracterial).

„Kaiserul: Aşa, şi D-ta eşti contra mea! Uiţi că am pe Hindenburg de partea mea.

Regele României: O fi, dar Libertatea şi Dreptatea sunt cu mine."

Pentru a da acestui moment istoric un plus de cuvenită greutate şi circulaţie internaţională, dialogul este tradus in franceză şi engleză, la fel ca şi menţiunea de pe verso-ul cărţii poştale, cum că ea se vindea in folosul orfanilor de război.

Acest dialog este doar unul dintre numeroasele vorbe memorabile rostite in acele momente cu adevărat astrale ale intrării României in Primul Război Mondial de partea Antantei, in condiţiile in care exista incă din 1883 un tratat secret cu Germania, iar regele era nu numai german, dar chiar din aceeaşi familie (de Hohenzollern) cu impăratul. Astfel, in timpul furtunoaselor dezbateri din Consiliul de Coroană de la Cotroceni din 14/27 august 1916, Petre P. Carp, conservator şi partizan al alianţei cu Germania impotriva Rusiei, a incercat să speculeze profundele afinităţi familiale şi naţionale ale regelui: „Majestate, un Hohenzollern nu a fost niciodată invins!", dar Ferdinand i-a răspuns: „Te inşeli domnule Carp, eu am invins deja pe unul" , adică pe sine. Imediat după acest Consiliu de Coroană a survenit şi o neaşteptată secvenţă lacrimogenă intre Ferdinand şi vechiul său camerist Neuman, căruia suveranul i s-a co