A început campania electorală pentru europarlamentare. Repet anunţul deja oficial pentru că suspectez că a trecut neobservat.

Nimănui nu-i pasă acum de aceste alegeri, prost pregătite şi considerate (parţial, pe nedrept) irelevante. Rezultatul lor e incert şi, pentru mulţi, neinteresant. Un singur lucru pare sigur: participarea la vot va fi minimă. Abia aici am ajuns la un punct nevralgic, şi anume la îndepărtarea electoratului român de politică şi mai ales de politicieni.

Vorbim de mult de absenteism, dar fără a aprofunda gravitatea cauzelor şi a consecinţelor sale. Ni le reaminteşte Institutul pentru Politici Publice într-un studiu realizat cu sprijinul Fundaţiei Friedrich Ebert şi intitulat Declinul participării la vot în România. Reamintim şi noi că IPP este acea organizaţie care, în ciuda tunetelor şi fulgerelor dezlănţuite împotriva ei de politicieni, ne aduce periodic la cunoştinţă modul în care parlamentarii ne cheltuiesc banii. De data aceasta a realizat radiografia altui dezastru, şi anume a clivajului dintre alegători şi aleşi.

Din 1990 până în 2008, participarea la vot a românilor s-a înjumătăţit, scăzând de la 86% la 39%, ceea ce pune sub semnul întrebării legitimitatea democratică a puterii locale şi a parlamentului alese anul trecut. Un calcul simplu demonstrează, de pildă, că actuala majoritatea parlamentară de 76% reprezintă mai puţin de 30% din electorat, adică sub 15% pentru fiecare dintre cele două partide care-şi împart zilele acestea tot ce mişcă în ţară. Potrivit studiului IPP, partidele au pierdut legătura cu electoratul, iar cetăţenii nu mai au sentimentul că votul lor contează, de vreme ce aceiaşi oameni se perindă la putere şi nici un guvern nu-şi onorează promisiunile din campanie.

Foarte bine, veţi spune, toate acestea le ştim, dar cum ieşim din această fundătură? Cum relansăm proiectul de