Din această lună începe oficial campionatul la care se poate înscrie Primul Om în Bloc (POB) din orice oraş al ţării. Iubit de locatari sau nu, POB trebuie să fi făcut fapte măreţe pentru locatari, nu doar să fi făcut şedinţe şi perdaf rău-platnicilor.

Am trăit nişte ani buni din viaţa mea la bloc şi n-am înţeles niciodată de ce le e atât de greu să dea "bună ziua" de câte ori se întâlnesc cu un vecin. Nuuu, în mai toate blocurile, vecinii se uită urât sau măcar iscoditor unii la alţii, în cazul fericit în care n-au vreun conflict grav pe... locul de parcare. Bătutul în ţeavă încă mai e înjurătura preferată, deşi unora le place mai tare plătitul cu aceeaşi monedă.

Am văzut şi-am auzit despre tot felul de şefi de bloc, dar m-aş opri la nişte exemple rare, prea minunate ca să pară reale. Ştiu un bloc unde vecinii au decis să pună afişe la intrare cu textul "cine nu dă bună ziua e idiot" sau "cine scuipă pe sală e rugat să ne lase să ne facem nevoile în sufrageria lui"... În alt bloc, o femeie şefă a bătut de-atâtea ori la birourile de rezolvat lucruri şi la redacţii de ziare şi televiziuni până a pus apă curentă în 2009... Alţi vecini creativi au pus mână de la mână şi şi-au făcut propria curte cu grătar şi locuri de stat, cu rândul, pe zile sau duminici, fără să se certe şi fără să-şi facă vreo grijă că n-au bani de carne - îi strângeau la unul din vecini şi, dacă voiau exclusivitate pe "curte" pentru vreo petrecere privată, plăteau un ban în plus la puşculiţa blocului pentru cheltuieli comune. Alţii, enervaţi şi sătui să aştepte autorităţi leneşe să facă un parc pentru copii, s-au apucat şi au confecţionat leagăne din lemn şi alte jucării de care se bucură toţi copiii de la trei scări de bloc. Într-un bloc în care locuiesc oameni talentaţi am auzit că au desenat atât de frumos pereţii scării de bloc, încât ar putea tăia bilete la intrare