Din '90 încoace populaţia unui oraş cu peste 60.000 de oameni - cu mic, cu mare - a dispărut de pe harta României în accidente. Insecuritatea rutieră este la tot pasul. Despre civilizaţie, respect şi educaţie se vorbeşte tot mai rar. Mitocănia, agresivitatea şi violenţa au luat de mult locul acestora. În fiecare zi şi în fiecare week-end, zeci de familii sunt îndoliate, sute de oameni nevinovaţi mor, ori ajung la spitale.
Privind un clasament al severităţii accidentelor rutiere, observăm că în Europa, în medie, dintr-un număr de 42 de răniţi grav moare un singur om. În Anglia, unde siguranţa rutieră este una dintre cele mai dure din lume, moare un om la 92 de răniţi grav. În Romania, din trei răniţi grav, unul moare! Cu alte cuvinte, pe drumurile noastre impactul dintre autovehicule - de cele mai multe ori frontal - este deosebit de violent, iar şansele de supravieţuire sunt foarte mici.
Aşadar, ce avem de făcut pentru a supravieţui, totuşi? Autorităţile nu ne oferă soluţii; drumuri sigure nu avem, o autostradă europeană nu vom avea curând! Douăzeci de ani irosiţi degeaba! Trist şi dureros, dar aici suntem! Ce ne-a rămas? Să ne ajutăm între noi, să ne ajustăm comportamentul, să ne respectăm mai mult, să crească responsabilitatea fiecăruia pe drumul public.
Jurnalul Naţional va încerca - în perioada următoare - să afle dacă, în primul rând, cel de la volan percepe riscurile care îl înconjoară, dacă e conştient că trebuie să-şi schimbe atitudinea în trafic, dacă ştie că circulă pe cele mai nesigure drumuri de pe continent.
Clasamentul insecurităţii rutiere ne arată cât suntem de vulnerabili, cu toţii şi fiecare în parte. Uneori, parcă, în faţa ochilor ne apare o junglă, iar fiarele se întrec între ele pentru a-şi demonstra puterea, întâietatea şi orgoliile.
De aceea, mă adresez cu speranţa şoferului aflat î
