Cine mai apară azi structurile militare de anatemele publice? Cele ingenios redactate, ca şi cum nu un cetăţean sau altul, purtător de uniformă - fie de la 14, fie de la 18 ani - ar fi în vizorul oamenilor legii, ci o categorie întreagă de profesionişti.
Puşi la zid, pe prima pagină a unor publicaţii, doar pentru că activează într-o anumită instituţie cu rigori militare. Când în fruntea Statului Major General s-au aflat lideri puternici precum Constantin Degeratu, Mircea Chelaru, Mihail Popescu şi Eugen Bădălan, preşedintele ţării, premierul şi ministrul Apărării erau atenţi la punctul de vedere exprimat - deseori public -, de militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată.
Nici unul dintre generalii enumeraţi nu a tremurat la ideea că ar putea fi schimbat din funcţie înainte de a se încheia perioada mandatului de patru ani, pentru temeritatea de a apăra, când era cazul, condiţia militarului român! Deşi fiecare dintre ei a simţit când le-a trecut pe lângă tâmplă "glonţul" execuţiei publice, tras cu abilitate, din spatele "perdelei de fum" lansate de unii gladiatori politici.
Manipularea menţionată nu aparţine unor jurnalişti, altfel talentaţi şi bine intenţionaţi, care au primit informaţii confidenţiale, confirmate apoi de ocupanţi temporari ai unor posturi aparent de decizie. Ci unei zone care a comandat, cu o precizie matematică, campania de intimidare a unor instituţii fără de care azi, în România, situaţia ar fi precum cea dintre Prut şi Nistru - bilingvă...
Astfel, chiar în prima zi a săptămânii, un cotidian respectabil aborda problema doctoratelor susţinute la Universitatea Naţională de Apărare Carol I.
Nici un cuvinţel însă despre persoanele care - fără a avea vreo tangenţă anterioară cu mediul militar, nici sub raportul experienţei profesionale directe şi relevante, dar nici sub aspectul