O asiatică vorbeşte în faţa unei tribune adresându-se lumii întregi povestind despre răspândirea rapidă a unui virus nemaîntâlnit. Deşi aţi văzut ceva asemănător la tv zilele trecute, nu este vorba despre Margaret Chan, directorul World Health Organisation, cea care a anunţat că suntem la un grad de pandemia asemănătoare ca putere unui război mondial.
Asiatica din descriere apare în cel mai recent film al lui Fernando Meirreles, "Alb orbitor" (Blindness), o poveste despre un virus ciudat care se transmite de la om la om şi care aduce orbirea. Filmul făcut după Eseu despre orbire, al deţinătorului Premiului Nobel pentru literatură, Jose Saramago, este o metaforă frumoasă despre cum se schimbă lumea când trebuie să lupte pentru propria supravieţuire.
Ca să evite răspândirea virusului, bolnavii orbi sunt duşi într-un spital lagăr, în carantină, unde încep să se lupte pentru hrană, putere, control, cu forţa unor animale feroce. O singură persoană n-a fost infectată cu virusul care aduce orbirea, nevasta unui medic, iar ea îşi ghidează soţul şi pe cei din salonul ei către o cale de supravieţuire.
Întâmplător, "Alb Orbitor" rulează în cinematografe simultan cu veştile despe gripa porcină care ne-au inundat micile ecrane. O dată cu gripa minune a fost evidenţiată lupta pentru o altă formă de supravieţuire: audienţa la tv.
Ce faci când criza îşi spune cuvântul, ai mai puţină publicitate, iar singura ta şansă să obţii mai mulţi bani este să ai mai mulţi spectatori pentru ca valoarea unui spot să fie mai mare? (Televiziunile negociază un cost mediu pe punctul de rating, aşa că banii încasaţi din difuzarea unui spot depind de câţi spectatori sunt la momentul respectiv în faţa ecranului.) Încerci să faci audienţă, să preiei controlul.
E o secvenţă în filmul lui Meirreles când bolnavilor orbi le este redusă cantitatea d