Adolescentin. Asta mi-am zis când l-am primit pentru testare. Pentru un touch, este suficient de ieftin, deci pentru buzunarele tinerilor, cei pe care-i şi vizează producătorul, de altfel.
Are destule dotări, exact cam ce-i trebuie unui licean care nu îşi pierde timpul cu instalări de soft sau care să aibă nevoie de trafic intens pe internet (telefonul nu are 3G şi nici Wi-Fi), în schimb mai ascultă o muzică sau chiar un meci de fotbal la posturile de radio, căci Cookie are radio FM cu RDS.
DISPLAY GENEROS. Ecranul lui KP500 (căci acesta este numele de cod al lui Cookie) este mare, de 3 inci, cu 256.000 de culori şi o rezoluţie de 240x400 de pixeli, telefonul dispune de accelerometru, pentru autorotirea displayului, dar şi de funcţia de recunoaştere a scrisului de mână, ceea ce, fie vorba între noi, nu e mare scofală, ci mai mult un prilej de distracţie. Că tot suntem la capitolul distracţie, merită subliniat faptul că telefonul are o galerie foto optimizată pentru ecranul tactil, ceea ce poate fi iar un motiv de a atrage publicul tânăr. Din păcate însă, camera foto are numai 3,15 MP, dar nici o sursă de lumină, ceea ce face ca pozele să fie de foarte slabă calitate în condiţii de iluminare insuficientă. Acestor detalii li se adaugă şi cel referitor la înregistrarea video, care se face la numai 320x240 pixeli (QVGA), cu 12 fps, ceea ce este puţin pentru telefoanele de ultimă generaţie, dar suficient pentru o joacă de adolescenţi.
FINISĂRI. Unul dintre cele mai uşoare telefoane cu touch pe care le-am testat, evident de la plasticul din care este făcută carcasa. Deşi nu sunt un fan al plasticului, ba chiar am aşa, o uşoară impresie de "en gros Europa", trebuie să recunosc faptul că finisările lui Cookie sunt OK, telefonul dând impresia de calitate şi soliditate, capacul fiind stabil, fără joc. Există mai multe variante de culoare
