ARTĂ. Octavian Penda a fost gravorul român care a lucrat prima bancnotă românească de după evenimentele din 1989. Sursa: Vlad Stănescu

Momentul marii schimbări din decembrie ’89 l-a prins pe Octavian Penda cu câteva expoziţii de gravuri în oraşul natal, Reşiţa, şi mai multe în Bucureşti. Nicicând nu s-ar fi gândit că Banca Naţională o să-i bată la uşă cu propunerea de a desena prima bancnotă de după Revoluţie. A fost, aşa cum spune el, „o onoare şi o recunoştinţă neaşteptată” pentru tot ceea ce lucrase în atelierul lui din Capitală, de când se mutase cu şcoala la Liceul de Artă „Nicolae Tonitza”.

„Eram un colectiv de artişti, printre care şi Sergiu Georgescu, profesor la Academia de Arte Plastice. La un moment dat, dintre toţi cei propuşi, am rămas singur. În timpul foarte scurt spre trecerea la liberalizarea preţurilor, a trebuit să concep această bancnotă. Am lucrat la ea din vara lui 1990 până în aprilie anul următor, când a şi ieşit pe piaţă”, povesteşte Octavian Penda contextul în care, rupţi de comunsim, românii treceau la noile hârtii valoroase.

Portret studiat şi inflaţia mare

Tras de limbă în timpul liber, în „weekendul de la muzeu”, adică luni şi marţi, cum îi spune el, Penda spune că i-a cam trecut succesul de când bancnota de 500 a ieşit din circulaţie. Îmbrăcat lejer, de primăvară, ca pentru ziua în care ştii că te eliberezi de cravata instituţiei, artistul de pe strada Londra din Capitală trece la amintirile cu gravuri manuale, tehnică înapoiată şi multă artă: „Era un aparat care lucra foarte fin pentru aceste elemente. Se numea ghioş şi era doar unul în România. În ’89, ghioşul ăsta era într-un depozit al Muzeului de Tehnică, acoperit de trei tone de alte materiale şi nu mai era funcţionabil. Aşa că a trebuit să fac manual toate elementele de siguranţă”.

Personalităţile care au apărut pe