Desi obtinerea unei locuinte de la stat era inainte de 1989 o dorinta cat de cat realista, nicidecum utopica, totusi si in anii de glorie ai socialismului primirea unui apartament cu trei sau patru camere intr-o zona centrala nu era la indemana oricui. "Muritorii" de rand, care visau la un asemenea confort locativ, erau trecuti pe liste kilometrice, asteptarea putand dura ani sau zeci de ani. In acest sens, un document din Arhiva P.C.R. Timis cu privire la persoanele care, incepand din iulie 1973, aveau dreptul la "o camera in plus", la locuinta repartizata de stat aminteste foarte mult de listele A.N.L. de astazi. Camera pentru eroi
Potrivit documentului, pastrat in arhiva judetana de partid, incepand cu 1973, o serie de timiseni aveau dreptul sa se inscrie pentru a primi o locuinta cu o camera in plus, in acest sens Comitetul Judetean al P.C.R. insarcinand primariile sa treaca la intocmirea faimoaselor liste de asteptate.
Si pentru ca, la fel ca in oricare alt domeniu, nomenclatura de partid avea intaietate, primii trecuti pe lista de prioritati au fost "deputatii Marii Adunari Nationale", originari din judet. Abia dupa ei urmau "eroii muncii socialiste din Timis". Dintre angajatii in unitatile cooperatiste si intreprinderile de stat aveau voie la "upgradarea" locuintei personale "de la director inclusiv in sus", ceea ce inseamna ca lista nu avea cum sa fie prea stufoasa. Urmau pe pomelnic "laureatii Premiului de stat" si "oameni de stiinta si litere emeriti". Judecatorii nu erau vazuti la fel de bine ca acum, fiind taiati de pe desfasuratorul "o camera in plus". Cat despre militari erau binecuvantati cu trecerea de la doua camere la trei "militarii de la gradul de general - maior in sus".
Totusi, fata de acum, prindeau lista profesorii din invatamantul superior, directorii institutelor de cercetare si proiectare, directorul Bibliotecii Judete