Soarele străluceşte pe cerul ca de cleştar. Păsărelele migratoare s-au reîntors din ţările calde. Ce frumos este anotimpul primăvara! Paşii ni se aştern pe covorul de seringi. O seringă ici, o seringă colea, "astfel dorinţa-i gata". Liniştea cumva anacronică a străzii Zăbrăuţului (avându-se în vedere faptul că e miez de zi şi toate celelalte) se risipeşte molcom:
Moto: "Femeile şi banii sunt doar în capu' tău/ Bate, bate, bate inima/ Ţi-e rău?" (Paraziţii)
"Nu mai filma, fă, futu-ţi rasa mă-tii." Adică de ce înjuri, mă, de rasă? Maşina parcurge înfricoşată ceea ce mai are de parcurs. Pute a hazna, a fecale stătute, ceva care are darul să-ţi mute nasul din loc. Mă, sincer, îmi vine să borăsc în timp ce vorbesc cu o fată care stă pe scările de la intrarea într-un bloc, fericită c-a scăpat de plodu-i pentru câteva minute. Mă prefac că nu observ mirosul, deşi asta e greu. E foarte greu. O tanti de lângă tipa asta îndeplineşte oficiile de mamă. "Bine c-aţi venit, să mai scrieţi şi de noi, ia uitaţi-vă, uitaţi-vă şi dumneavoastră! Nu avem curent, nu avem apă caldă, îngheţăm de frig iarna, nu ies în papuci de frică să nu carecumva să calc în vreo seringă d-asta, să mă infectez. Aţi mai văzut aşa ceva? Să calci pe seringi, aşa?" Mă întreb în gându-mi: "Am mai văzut eu aşa ceva?". Mă, sincer, n-am mai văzut. Adică e ca-n Bronx. Sau ca într-o mahala. Sau, mă rog, un loc naşpa din lume şi chiar şi din ţara-mi. Un şir nesfârşit de ţigani cu creierele high, care stau cu fundul pe trotuar şi se simt bine. E veselie şi marfă. O manea strigă înspre cer. Nişte copii nedrogaţi se joacă de-a v-aţi ascunselea printre maşini. Arată frumoşi şi sănătoşi. Nu pot să nu mă gândesc câtă vreme are să mai treacă până or să descopere deliciile seducătoare ale seringii. La etajul al treilea al unei chestii care aduce cu un bloc, o faţă deasupra căreia stă o căciulă alba