Tony Gilroy a fost pana de curand considerat si consemnat mai degraba ca un adaptor bun de carti in scenarii. Incepand de la adaptarea foarte buna dupa Stephen King, "Dolores Claiborne", pana la adaptarea intregii serii Bourne, devenita o trilogie de referinta in domeniul filmelor de actiune recente.
In 2007, insa, Tony Gilroy a scris si regizat "Michael Clayton" cu sprijinul lui George Clooney, atragand astfel o atentie cat se poate de justificata asupra sa, mai cu seama ca filmul a primit un Oscar si a fost nominalizat pentru cel mai bun regizor si pentru cel mai bun scenariu.
Incarcat cu aceasta incredere dobandita, a facut filmul de fata, "Duplicity". Increderea regizorului se simte si in film. Nu mai exista emotia si migala debutului, "Michael Clayton". In spatele lui "Duplicity" e un regizor hotarat, capabil sa tina in frau ansamblul Tom Wilkinson, Paul Giamatti, Clive Owen si Julia Roberts. De cele mai multe ori, cand se aduna asemenea nume pe acelasi ecran si mai ales cand filmul este, daca nu prin premisa atunci prin atmosfera, o comedie, exista tendinta ca lucrurile sa mearga intr-o directie "ocean’s eleven-easca". Unde totul era bine si frumos, cu mentiunea ca acolo parea ca actorii mai mult glumesc si se distreaza intre ei, decat cu noi, spectatorii. Gilroy reuseste aici sa atinga un balans optim intre ce ne distreaza pe noi si ce ii distreaza pe ei si ramai totusi cu impresia ca ai vazut un film care ti se adresa si tie. Este de admirat ca a reusit asta pentru ca si-a pus actorii fix in situatii de bascalie grupa mare pe platou. Mai cu seama ca Clive Owen il joaca in filmul asta pe Clive Owen, iar Julia Roberts o joaca pe Julia Roberts.
In "Duplicity", un proaspat demisionat al MI6 si o proaspat demisiona-ta a CIA se regasesc la capetele opuse ale unui razboi intre doua corporatii cu propriile lor sectii de spiona
