Campionatul primei divizii are ceva din virtuţile economiei planificate şi a cincinalelor care ne-au măsurat trăirea în comunism.

Nu contează ce şi cum produci, nu contează cât de proastă şi inutilă îţi este întreprinderea, nu contează că dai vântul la deal fără nici un folos. Important este să fii acolo în întrecere, acolo unde oricare dintre cioflingari poate fi considerat de toată fala pentru simplul fapt că raportează, chiar şi mincinos, sarcină îndeplinită. De ultima etapă a campionatului nu atârnă nici o amintire mai acătării. Doar meciuri urâte, fotbal de proastă calitate, scandaluri şi afişare nesimţită a mitocăniei. Neîmplinirile nu afectează însă capacitatea clasamentului de a înghiţi rezultat după rezultat, nu afectează capacitatea clasamentului de a se întrema către forma sa finală. Numai că de această dată liniştea pare să fie a echipelor care se salvează prin retrogradare. Ocuparea locurilor fruntaşe are încărcătura unei condamnări. Echipele care vor obţine mandate europene se vor încărca de doamne-ajută.

În urmă cu mai bine de două decenii, Gorbaciov a vizitat România. A folosit prilejul pentru a-l avertiza pe Ceauşescu asupra faptului că România reprezintă cea mai jegoasă vitrină a lagărului şi i-a recomandat micului dictator unele schimbări. Avertismentul nu a fost luat în serios şi atunci puternicul Mihail a pus la cale înlăturarea celui neascultător. Fotbalul are şi el gorbaciovii lui, gorbaciovi care vizitează tot mai des România. Aceste vizite, deocamdată protocolare, pot căpăta la un moment dat caracter oficial şi invitaţii noştri pot constata astfel cât de jegoasă este vitrina fotbalului românesc şi ce urât dă ea în Europa. Avertismentele lansate deocamdată din afară pot fi întărite şi la faţa locului. Dacă ele vor fi ignorate ne putem aştepta la o marginalizare severă a fotbalului românesc. Metodele de materializare