CORESPONDENŢĂ DE LA CANNES Festivalul de la Cannes a ajuns la a 62-a ediţie. Gongul inaugural va bate diseară.

Pentru prima dată în istorie, filmul din deschidere va fi unul de animaţie (american, dar cu vocea lui Aznavour dublând pentru versiunea franceză vocea personajului principal, drept care Aznavour va urca astă-seară faimoasa scară cu covor roşu, covor despre care gurile rele zic că e menit exclusiv să înfrumuseţeze, ca o pată de culoare, Palatul masiv, supranumit "bunker").

La ora scrierii acestor rânduri, festivalul nu şi-a deschis încă porţile, iar oraşul n-a intrat în febrilitatea specifică celui mai mare carnaval cinematografic al planetei. Doar afişul ediţiei şi-a făcut apariţia prin vitrinele unor buticuri nerăbdătoare să constate după volumul de vânzări festivaliere, dacă e criză sau nu...

Afişul festivalului prelucrează o fotogramă din "Aventura" lui Antonioni: văzută din spate, o siluetă feminină, zveltă, vibrantă, cu braţe marmoreene, într-o rochie neagră de seară, în cadrul unei uşi, deschisă spre un ocean de lumină şi spre un peisaj enigmatic... E, categoric, un afiş frumos. Dacă ediţia ar semăna cu afişul, ar fi grozav! Dar cine poate şti?

Deşi, într-adevăr, nimeni nu poate şti (pentru că s-au văzut, în istorie, ediţii cu nume mari şi filme mici), mă hazardez să recunosc că, citind numai câteva dintre numele concurente (Almodovar, Alain Resnais, Lars Von Trier, Michael Haneke, Jane Campion, Ang Lee), am avut sentimentul că va fi o ediţie foarte bună. Ca un joc (un simplu joc, străin de orice ocultism şi de orice logică), dacă ar fi să pariez pe un câştigător al cursei care va începe, aş paria pe un perdant al Cannes-ului (de până acum), Marco Bellocchio (al cărui film se şi cheamă "Vincere"!).

Deocamdată, selecţionerii au anunţat că au vizionat 1.670 de filme din 120 de ţări ca să aj