Într-o carte foarte populară, Outliers (cei care înving în afara sistemului), Malcolm Gladwell revizuieşte teoria succesului pe care e bazat sistemul de valori şi de scopuri practice al Americii. America e pe vecie căsătorită cu noţiunea succesului. Generaţii şi generaţii au crescut în ideea că "orice se poate” -You can get it if you really want. Mi-s deschise toate porţile. Pot învăţa să fac orice, de la rădăcină în sus. Şi de unul singur. Şi nu-i niciodată prea târziu.

Convingerea asta e în fond la fel de nerealistă ca năzuinţa comunistă că toţi vor avea şi nimeni nu va flămânzi - cândva. Nenumăraţi americani cred sincer că vor avea parte de recognition, selfhood, accomplishment, plus... cincisprezece minute de glorie (gluma lui Andy Warhol) cândva. Sigur, piaţa Americii e o piaţă liberă, şi, de obicei, brutalitatea poliţienească e pentru infractori şi imigranţi, nu pentru cetăţeni normal, şi când n-ai cinci mii de dolari să-ţi cumperi un computer chiar bun, îţi poţi cumpăra unul de opt sute, ori chiar unul de numai o sută, reciclat, de peEBay etc. etc... Depinde cum o iei, America e formidabilă... ori nu e formidabilă! Dar iluzia şi visul în America, deşi sunt făcute din alte ingrediente ca în comunism, au şi aici acelaşi rol: amânarea satisfacţiilor indivizilor ca şi ale generaţiilor, pentru un viitor mitic. Toţi vom avea succes cândva e comunismul Americii.

Însă, în Outliers, Malcolm Gladwell redescoperă nişte adevăruri cam aspre - că nu mai putem crede în success la infinit şi pentru oricine. După ce-am repetat cu toţii mantra, poţi să ai orice, doar să vrei să-l ai, acum avem o mantră nouă: you get what you get, and you don't get upset (tradus neliteral: acceptă ce-ţi dă viaţa, şi nu te acri).

Gladwell face o listă de ce-ţi trebuie ca să ai succes în America, şi azi, şi istoric. Afară de creativitatea şi inteligenţa ind