Îndrăgita artistă îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Dacă aş putea, aş opri oamenii din drumul lor grăbit şi i-aş pune să distingă cântecul păsărilor din copacii Capitalei de «celălalt» zgomot atât de agresiv al grabei cu care nu înţeleg întotdeauna încotro se-ndreaptă", spune Oana Sârbu.
"Dacă aş vedea-o acum pe Oana mică, aş sfătui-o să nu se joace exclusiv cu păpuşile şi să înveţe să meargă şi cu bicicleta, să sară de la trambulină, să urce pe munte cu telecabina, să înveţe să meargă pe patine cu rotile, pentru că va creşte mare şi s-ar putea să aibă nevoie să fi învăţat toate astea.
Şi, de asemenea, aş învăţa-o că nu e bine să fie atât de vulnerabilă. Că cineva acolo sus o iubeşte mult şi o apără de rele. Trecerea timpului n-o simt, n-o văd pe chip. În suflet mă simt cu prefixul «2», uneori chiar cu «1».
Trăiesc frumos viaţa, aşa cum îmi place, aşa cum am norocul s-o trăiesc: sănătoasă, cu meseria mea pe care o fac aşa cum îmi place şi unde vreau, alături de familia mea minunată de care sunt mai mult decât oricând aproape, cu un gest pe care de-abia aştept să-l fac. Chiar asta îmi ocupă timpul şi mintea în prezent, dar despre asta, la timpul potrivit.
Cred că dacă n-aş fi fost artistă deşi mi-e greu să cred că n-aş fi fost asta, mi-ar fi plăcut să îngrijesc copiii, bătrânii sau animalele. Câteodată cred că aş fi putut fi curtezană. N-am făcut greşeli, dar în anumite momente mi-ar fi plăcut experienţa unor alte decizii. Nu regret nimic, viaţa mea este exact aşa cum trebuie să fie.
Mi-am dorit întotdeauna să fiu artistă, aşa e firea mea, şi dacă nu eram aş fi fost. Mi s-au întâmplat multe lucruri minunate fără măcar să apuc să mi le doresc.
Cred că sunt un om tare norocos.
Fericirile mele sunt cele pe care le simt şi câteodată sunt mici de tot. @