Se simte criza la Cannes? Economia suferindă va afecta în vreun fel festivalul? Dar metabolismul cinematografic planetar? În vremuri în care până şi invincibila Toyota a raportat pierderi,ce se va întâmpla cu - prin definiţie aventuroasă - industria filmului?

Corespondenţă specială de la Cannes

Iată câteva dintre întrebările sub semnul cărora debutează ediţia 2009.

Apropo de 9 din coada lui 2009, un specialist local în simbolistica cifrelor susţine că toate ediţiile din anii cu 9 în coadă au fost ediţii speciale, pentru că "9 semnifică sfârşitul unei etape şi începutul alteia", deci, cum s-ar spune, "e de bine"! Nu ştiu dacă îl putem crede, mai ales gândindu-ne că primul an cu 9 în coadă din istoria festivalului, 1939, a fost de-a dreptul catastrofal! În 1939 a apărut ideea unui festival, la Cannes, care să contracareze falnica Veneţie, cu a sa Mostră sub influenţa propagandei fasciste. Drept care s-a pus la punct prima ediţie a Cannesului, sub patronajul de onoare al venerabilului părinte al cinematografului, Louis Lumiere, încă disponibil, ediţie care urma să înceapă la 1 septembrie. Martorii oculari spun că vremea era superbă, totul era pregătit de sărbătoare, când, surpriză, a intervenit ceva neprevăzut în program: Hitler a invadat Polonia, a izbucnit războiul, şi până în 1946 (anul primei ediţii) nimănui nu i-a mai ars de cinema...

"YES, WE CANNES!"

Dar să revenim la anul de graţie 2009. E un semn bun însuşi faptul că festivalul are loc, pentru că au fost ani în istoria lui când n-a avut loc, din lipsă de bani. Dacă fericirea e o chestiune de comparaţie, atunci Cannesul lui 2009 e unul fericit şi, la prima vedere, criza nu se simte câtuşi de puţin. Hotelurile sunt pline, restaurantele sunt pline, numărul de participanţi şi de acreditări a crescut, se pare că doar numărul petrecerilor americane de pe Croaze