S-a vorbit mult despre proiectul Romeo şi Julieta, musical pe scena Teatrului de Operetă „Ion Dacian“ din Bucureşti. La casting au participat sute de persoane şi alegerea viitorilor interpreţi nu a fost uşoară. S-a lucrat apoi luni de zile susţinut, intens, cu o dorinţă fantastică de reuşită, cu preţul oricărui sacrificiu. S-a transpirat cu lacrimi de sînge. Realizatorii spectacolului – concepţia, regia, scenografia, decorurile, coregrafia, conducerea muzicală au venit din Ungaria. Se pare că, în linii mari, spectacolul cu acelaşi titlu de la Budapesta a fost refăcut pe scena de la Bucureşti. Şcoala maghiară de musical este vestită în întreaga lume. Prezenţa specialiştilor din ţara vecină a fost din start marele atu al acestei producţii. Pretenţiile lor au fost însă imense, atît în direcţia tehnicii de scenă, cît şi în cea a performanţei vocale şi actoriceşti. Zvonurile de culise răspîndeau îndoiala, regizorul refuza compromisul, românii erau la prima încercare de acest fel. Pe scena Naţionalului bucureştean, Chicago a fost o primă încercare reuşită de musical, dar cu o partitură de alt gen şi la scară mai mică. Romeo şi Julieta de la Operetă trebuie să fie adevăratul prim spectacol românesc de autentic musical rock de anvergură internaţională, spectacol de trupă cu tineri talentaţi şi ambiţioşi. Şi a fost! Punctul forte al acestei premiere este, incontestabil, trupa de dansatori cîntăreţi. Coregrafa maghiară Duda Eva a reuşit, în cîteva luni, nu numai să adune un grup de un prim nivel valoric aproximativ egal – expresie şi frumuseţe corporală, tensiune lăuntrică, ritm şi muzicalitate – dar să şi antreneze dansatorii pînă la nivel de performanţă. Energia pe care aceşti tineri o degajă este motorul ce duce înainte întreg spectacolul într-un ritm din ce în ce mai accelerat. Decorul (Gotz Béla) este cel de-al doilea plus al spectacolului – scene turnante, spaţii