Emilian MARCU Se pare ca profesia cea mai de succes, in aceste vremuri, ar fi turismul, mai ales la romani. Nu turismul facut pe bani personali spre odihna si petrecere a timpului liber, ci turismul facut ca meserie de partid, dintr-o functie de conducere sau chiar de decizie in acest domeniu. Daca activitatea in multe alte locuri, sa nu spun de-a dreptul ministere, se poate verifica prin diverse metode de masurare, in acest domeniu singurul criteriu de masurare a eficientei muncii este harmalaia. Construirea de sosele se poate masura cu: schioapa, cu cotul, cu palma, si tot mai putin cu metrul sau cu... kilometrul (dar nu este cazul), rezultatele din agricultura cu hambarul (tot mai gol in ultimul timp), in industrie, ce sa mai vorbim, turismul pare a deveni eternul nostru prilej de a sarbatori. Ce Dumnezeu avem de sarbatorit, nu prea stim? Dar o tinem lant, de parca am avea cea mai infloritoare economie si cele mai grase conturi bancare. Sarbatorim jalea, tristetea? Tot ce se poate. Daca tot sarbatorim Ziua Internationala a muncii la 1 Mai, iar pe 11 mai ziua mondiala a pasarilor migratoare, de ce mai marii zilei nu propun si Sarbatoarea Internationala a somajului? Ar fi necesara aceasta zi pentru ca tot mai multa lume din tara, dar si din strainatate, ingroasa randurile acestei, de viitor, ... profesii. Ninge, ploua, este soare sau este cerul impovarat de nouri grosi, se gasesc in aceste stari de lucruri bune prilejuri pentru cei din turismul national sa sarbatoreasca. Cei ce se ocupa de aceasta... afacere... in frunte cu doamna ministru, o tin tot intr-un chef si o petrecere. Trai pe vatrai, ce mai! Eterna si fascinanta Romanie nu mai poate de fericire. Fiecare sarbatoare, fie ea barbara, precrestina crestina, locala sau, cel mai adesea in ultimul timp, de import, sau chiar laica de-a dreptul, da startul pentru turismul autohton. O adevarata sarabanda de s