Fiecare dintre noi a avut, brusc, senzatia ca a mai vazut un loc in care nu fusese niciodata, ca a recunoscuet un om pe care nu-l intalnise niciodata. Sfantul Augustin este probabil primul care a luat in serios acest fenomen. Treptat, senzatia de deja vu ii fascineaza pe medici, psihologi, filozofi si scriitori. Toti isi pun intrebari despre aceasta experienta a prezentului care, pret de o secunda, se identifica cu trecutul – o „piramida a timpului". Ce stim noi azi despre acest scurtcircuit intre perceptie si amintire? Sa punem oare aceasta senzatie pe seama unor mecanisme ale inconstientului? Ii gasim oare o explicatie in reteaua neuronala, in lobii frontali, in canalul vizual?
Remo Bodei nu exclude nici o pista, aratand cum marturiile si povestirile despre deja vu dau nastere unei „metafizici populare" sau cum atrag psihologia, poezia, psihiatria, romanul si psihanaliza. In calitate de filozof, Bodei reviziteaza conceptul de deja vu, cu sarmul inerent acestui fenomen cotidian.
Remo Bodei a fost profesor la Ecole normale superieure din Pisa, iar astazi preda filosofia la Universitatea din California, Los Angeles. Dintre lucrarile sale, amintim Geometria pasiunilor (1997).
Acum si atunci
Fiecare dintre noi a trait senzatia clara si neasteptata ca a trait deja intr‑un trecut indefinibil situatii absolut identice: ca a cunoscut deja o anumita persoana pe care o intalneste pentru prima data, ca a mai vazut un loc in care n‑a mai fost, ca a mai rostit fraze pe care nu le‑a mai zis vreodata. Atare senzatie sporadica, efemera si neasteptata de recunoastere paradoxala a imposibilului este insotita de constiinta acuta ca perceptia actuala nu corespunde nici unei amintiri efective. Dimpotriva, stim foarte bine ca abia acum traim, pentru prima data, acea experienta determinata.
Si totusi, senzatia ca par