Oare nu s-o fi sinucis Emma Bovary pentru a scapa de agonia indigestiei? In final, savureaza chiar si arsenicul, „cu teribilul sau gust de cerneala". Atentie amatorilor de caracatita, se stie ca secreta o cerneala neagra.
Nici personajele din carti nu pot lupta neintrerupt cu monstrii, fie ei din lumea exterioara, sau demoni interiori; chiar si Beowulf trebuia sa faca o pauza mica pentru cate o gustare.
Ca si in viata, personajele literare sunt ceea ce mananca (sau ceea ce dau altora sa manance). Bridget Jones se mentine cu greu pe linia de plutire, cu ajutorul a nenumarate pahare de Chardonnay si tigari vinovate. Harry Potter e vrajit de berea fara alcool, iar cititorul isi da seama ca pretinsa Regina a Narniei e de fapt vrajitoare atunci cand ii ofera lui Edmund o cutie de rahat „legata cu panglica verde".
Edmund habar nu are ca e vorba de „rahat vrajit si ca cel care a luat o imbucatura va dori sa manance din ce in ce mai mult si, daca nu e oprit, va ajunge sa moara de la atata mancat, intr-o desfatare finala".
Nu se poate ca momentul madlenei din „In cautarea timpului pierdut" sa nu va fi facut sa poftiti la o briosa adevarata. Exista chiar o reteta in „Dining with Proust" (La masa cu Proust), o carte de bucate dedicata felurilor de mancare proustiene. E vorba de un pandispan de fapt, asa ca poti face un amestec la care adaugi fulgi de migdale. E clar insa ca e mai usor sa le cumperi decat sa le prepari.
Terciul e de baza in romanele lui Dickens. E vorba, de fapt, de un porridge subtire, fara ovaz, doar grau sau faina de secara, fara lapte, nefiert. Ti se face si mai mila de Oliver Twist...
Ian McEwan a scris o reteta pentru peste la cuptor in „Sambata". Neurochirurgul Henry Perowne o pregateste, iar McEwan avertizeaza: „unde nu sunt mentionate cantitatile, aveti incredere in instincte sau dorinte". Gustul promite sa fie minunat