La sfarsitul anului 2008, in ultima etapa a concursulul Zece pentru Romania, organizat de Realitatea TV, Premiul de Excelenta la sectiunea Scriitori i-a revenit lui Nicolae Manolescu.
Scurtul meu discurs a avut succes, desi l-am tinut dupa Florin Piersic (premiat la sectiunea Actori), care a vorbit, ca de obicei, mult si cu farmec, cucerind asistenta. Am spus:
– N-am reusit niciodata sa-l ajung din urma pe Nicolae Manolescu, care, in treacat fie spus, si arata mai bine decat mine, desi eu sunt mai tanar decat el cu opt ani. Eu am publicat pana in prezent cincisprezece carti, Nicolae Manolescu peste douazeci. Eu am fost vicepresedintele unui partid (PNTCD), Nicolae Manolescu – presedintele uui partid (PAC). Istoria literaturii romane publicata de mine se refera la o perioada de saizeci de ani (1941-2000), in timp ce istoria literaturii romane a lui Nicolae Manolescu acopera cinci secole. Cartea mea are 1.200 de pagini format mare, a lui – 1.500. Cat priveste succesul la doamne si domnisoare, e un subiect prea dureros pentru mine ca sa-l mai deschid...
Ca premiu, Nicolae Manolescu a primit un stilou de mare valoare, dintre acelea care se pun la dispozitia sefilor de state cand semneaza tratate internationale. Stiloul, imbracat in calcedonia, o piatra semipretioasa translucida de un cenusiu-bleumarin misterios, cu un luciu de ceara, are o penita fabricata dintr-un aliaj de aur si platina. In masiva cutie de lemn nobil, in care statea culcat ca intr-un leagan, mai era infipta, intr-un locas matlasat, o calimara, placata cu argint, plina cu o cerneala violeta princiar-romantica, de genul celei cu care scria uneori Eminescu scrisorile catre Veronica Micle.
Au trecut de la acel moment sarbatoresc cateva luni. Intr-o seara, la un restaurant, cineva m-a intrebat, in prezenta lui Nicolae Manolescu si a altor cunoscuti ai no
