Modest si banal, are putere cat o fabrica de medicamente
Numele latin al patrunjelului este Petroselinum crispum si vine din limba greaca, unde "petros" inseamna piatra, iar "selinon" telina. Asadar, grecii antici considerau patrunjelul un fel de... telina de stanca, pe care o foloseau atat ca aliment, cat si ca planta medicinala. Cu frunzele sale erau decorate si aromatizate mancarurile, dar erau si incoronati invingatorii in intrecerile sportive sau erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion. Planta provine de pe malurile Marii Mediterane si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei cu cel putin 2000 de ani in urma. In prezent, patrunjelul este cel mai folosit zarzavat in bucataria traditionala romaneasca, iar pana nu demult, era un remediu redutabil in medicina noastra populara. Cu el erau oblojite ranile in pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slabite, erau facute fierturi contra bolilor de ficat sau de intestin, ori era folosit pentru diferite "deochiuri" sau "facaturi". In ultimii ani, frunzele aromate ale patrunjelului, laolalta cu cele ale "rudelor" sale, mararul, telina si leusteanul, au devenit tinta unor studii medicale cu rezultate uluitoare, care plaseaza zarzavaturile traditionale mai degraba in farmacii decat pe tarabele din piete. In cele ce urmeaza, vom vorbi despre aplicatiile terapeutice extraordinare ale patrunjelului, nu inainte de a vedea cum se prepara si cum se administreaza frunzele sale.
Cum preparam si cum administram frunzele de patrunjel
Asa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevarata colectie de vitamine, minerale si alte principii active cu efecte terapeutice foarte intense. Totusi, simplul consum ocazional de patrunjel, ca zarzavat, nu pare a avea rezultate terapeutice. De ce? Deoarece dozele de patrunjel pe care le consumam sunt insuficiente pe de o parte, iar pe de alta parte, pen
