corespondenţă specială de la Cannes Vă place Aznavour? Ei bine, Aznavour, legenda vie prezentă la Cannes, a folosit prilejul ca să spună câteva lucruri interesante şi dure, fără nici o legătură cu desenul animat pe care îl reprezintă în festival...
Am aflat că el, cel care a părăsit şcoala la vârsta de 10 ani şi care e acum un octogenar mândru de condiţia lui de autodidact, a fost numit, acum câteva zile, ambasadorul Armeniei în Elveţia: "Cea de-a doua ţară a mea are nevoie de imaginea mea, aceea a unui artist capabil să arunce punţi între popoare care se ignoră sau, şi mai rău, se urăsc. Cauza pentru care lupt şi pe care o apăr visceral e recunoaşterea genocidului asupra armenilor. Statutul de ambasador o să-mi facă şi mai oficială bătălia...". Bineînţeles că Aznavour nu va fi niciodată un diplomat, ci va rămâne pururi un artist. Deci, Aznavour nediplomatul, după ce, la alegerea lui Obama şi-a manifestat public entuziasmul, acum se declară dezamăgit şi explică de ce: "Chirac, la vremea lui, şi-a asumat riscul de a-şi atrage antipatia opiniei publice turce, recunoscând, în numele Franţei, genocidul. Obama a promis că, odată ajuns la Casa Albă, va face la fel. Vă daţi seama cât de mare a fost dezamăgirea mea aflând că a dat înapoi. Sunt decepţionat, dar nu mirat. America se gândeşte întotdeauna mai întâi la ea; şi la ceilalţi după, dacă mai are timp... Iar acum are mai mult de câştigat menajând Turcia decât făcând din datoria memoriei un imperativ categoric. Trist, nu?" ... Pentru un discurs de proaspăt ambasador, cum vi se pare?
Şi Isabelle Huppert, întrebată cum vede diplomaţia inerentă condiţiei de preşedintă a juriului, a răspuns că respinge ideea de diplomaţie, "nu suntem la Ministerul Afacerilor Externe, suntem la un festival de cinema!"...
Dar de câtă diplomaţie e nevoie şi la un festival de cinema! De câtă diplomaţie
