Principala problema a noului selectioner Razvan Lucescu este relatia cu jucatorii de virf ai nationalei. Fotbalul romanesc a trait, ieri, un moment important, care, pe undeva firesc, trece pe plan secund, in urma scandalului de la Pitesti, care a sarit recent pirleazul din lumea arbitrilor si a conducatorilor de cluburi in structurile cele mai inalte ale Federatiei. Un moment mai important decit grandioasele festivitati ale centenarului federal, pigmentate cu oficialitati de prim rang mondial si european, inchiriate cu ora de catre influentul presedinte-nas. Este vorba de incheierea oficiala a relatiei dintre echipa nationala si Victor Piturca, sinonima cu intrarea definitiva in piine a noului selectioner, Razvan Lucescu, care poate incepe linistit drumul spinos al reconstructiei. Si fiindca echipa nationala a Romaniei este infinit mai importanta ca orice club, fie el Dinamo, Steaua, Universitatea Craiova sau Politehnica Iasi, este firesc sa dam acestei schimbari de stafeta importanta pe care o merita. Piturca a parasit pentru a doua oara echipa nationala in suturi. Prima data, ca urmare a frondei vedetelor, a fost la fel de hulit, dar, ulterior, antrenorului din Orodel i s-au recunoscut atit meritele din primul mandat, cit si nedreptatea care i s-a facut in toamna anului 1999. In cea de-a doua prezenta a sa la nationala, Piturca a realizat si lucruri bune (calificarea la EURO 2008 si comportarea relativ onorabila intr-o grupa infernala), dar totul s-a prabusit odata cu campania falimentara de calificare la Mondiale. Acceptind rezilierea contractului, fostul selectioner a ales calea cea mai buna, renuntind de buna voie la un post in care nu-l mai dorea nimeni. Piturca a plecat fara regrete, iar Razvan vine privit in egala masura cu optimism, dar si cu circumspectie. Ar fi existat solutii mai bune decit Razvan Lucescu la echipa nationala? Categoric, da, daca ne gindim