Satul lui Creangă şi-a pierdut farmecul rural şi a devenit un cartier al oraşului Târgu Neamţ. „Adevărul“ va publica o serie de reportaje despre locuri din România descrise de marii noştri scriitori români. Astăzi, puteţi citi despre Humuleştiul lui Creangă. MAI CITEŞTE ŞI:

Adevaruri de altadata :„Stâlpul” de la Humuleşti

Adevaruri de altadata :Sadoveanu despre Creangă

Vremurile când „flăcăi voinici şi fete mândre, care ştiau a învârti şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de vatale în toate părţile“ s-au dus demult.

Civilizaţia oraşului venită peste apa Ozanei ,,cea frumos curgătoare“ a schimbat radical climatul calm, ţărănesc al Humuleştiului de altădată. Copiii satului ştiu cu toţii cine a fost Ion Creangă, însă nu mai ştiu să se joace şi nici să trăiască starea de graţie a unei copilării fără griji. Au, în schimb, role, biciclete, scutere, calculatoare şi discoteci.

Humuleştiul de altădată

„Stau câteodată şi mi-aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una: Vatra satului, Delenii şi Bejenii.

Ş-apoi Humuleştii, şi pe vremea aceea, nu erau numai aşa, un sat de oameni fără căpătâiu, ci sat vechiu răzăşesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre, care ştiau a învârti şi hora, dar şi suveica“.

Aşa începe Ion Creangă evocarea „Amintirilor din copilărie“. Totul pare idilic, îmbrăcat într-o haină croită de când lumea pe configuraţia socio-administrativă a satului, poleită cu tihna copilăriei fără mari probleme. Grijile erau preluate de părinţi şi bunici lăsând loc celor mici să-şi