SEZON. Înflorirea salcâmului scoate albinele din iernat şi le pune la treabă. Apicultorii mută stupinele în zone cu păduri bogate, linişte şi vreme frumoasă. Sursa: Răzvan Vălcăneanțu

Apicultorii de oraş se mută, odată cu primăvara şi cu stupinele ieşite din iernat, în pădurile din jurul Bucureştiului, pline de salcâmi şi tei. Transhumanţa cu stupi, dacă le-ar permite ciobanii să spună aşa plecărilor din fiecare primăvară, durează toată vara, timp în care apicultorii şi stupinele cu câteva zeci de familii de albine se plimbă de la câmpie în zonele nisipoase ale Deltei, de la deal la munte, pentru mierea de albine. Primul semn de frig al toamnei îi întorc din nou în curtea de acasă.

Oricât de multe cunoştinţe în domeniu, pasiune şi spirit întreprinzător s-ar bate pentru o afacere ca aceasta, mică şi mereu pe drumuri, aşa cum spun apicultorii, hotărâtoare este vremea, Dumnezeu şi cât de harnice sunt albinele.

Cu stupul în spate la Râioasa

Pădurile din jurul Capitalei le sunt de folos crescătorilor de albine din Bucureşti. Ca un obicei din fiecare an, mulţi dintre ei merg în aceleaşi locuri, supraveghează stupii, înlocuiesc rame le şi, în vârf de sezon, colectează mierea.

Unul dintre apicultorii obişnuiţi să care albinele când dă floarea de salcâm este şi Mihai Ştefănescu din Chitila. Apicultor de peste 20 de ani, Mihai îşi vizitează zilnic albinele pe care le-a dus la câţiva kilometri de casă, în pădurea Râioasa. O dată pe săptămână, habitatul trece prin mâna stăpânului, pentru controlul de sănătate şi de vitalitate.

Pentru a le crea condiţii bune de mun că, Mihai Ştefănescu le-a improvizat şi „aerul condiţionat”, un acoperiş de polistiren legat deasupra stupului: „Când e foarte cald, stau numai peafară, nu muncesc. Le-am pus asta ca să lucreze, să nu stea”.

Învăţat şi el cu ele,